Un drum

Pe la 2:30 m-a trezit alarma telefonului. De fapt, m-au trezit alarmele celor trei telefoane, pe care le programasem cu 4 ore inainte. N-am dormit bine pentru ca ma gandeam la Webstock dar si din cauza celor trei pahare de Cola pe care le bausem inainte de culcare. N-o sa explic acum de ce-am trecut la Cola de la sucuri naturale… Pentru c-ar dura prea mult dar si pentru ca e un subiect fara prea mare legatura cu evenimentul de la care m-am intors 24 de ore mai tarziu.
Pe scurt, n-am dormit prea bine in noaptea de dinaintea evenimentului…
Asadar, la 2:30 m-am trezit. In 10 minute bagajul (incropit in graba din sticle de suc, apa minerala si cornuri cu ciocolata) a fost gata. Peste inca 10 minute am plecat si peste alte 5 minute am ajuns la gara. O gara care-i in renovare de mai bine de 2 ani. O gara care-i adevarata problema a orasului Craiova, cunoscut mai degraba datorita interlopilor…
Imediat l-am sunat pe Visurat, cu care-aveam sa calatoresc aproape 3 ore pana la Bucuresti. Trenul n-avea intarziere si trebuia sa soseasca la linia 1, peste aproximativ 20 de minute. Un tren a sosit cu doua minute mai devreme. Tot la linia 1, tot spre Bucuresti. Venea de la Timisoara, nu Deva, de unde-a urcat Visurat.
Am urcat in trenul care trebuia cu 10 minute mai tarziu. De asta data, sosirea a fost anuntata…
Pana aproape de Rosiori am discutat cu Visurat despre una, alta. Apoi mi-a venit somn si m-am intins pe toate cele 4 locuri ale banchetei… Peste cateva minute am fost trezit de trei amarasteni care s-au asezat exact pe locurile scrise pe bilete, desi aproape in toate compartimentele erau locuri libere. Pe la 6:20 am ajuns in Bucuresti.
Am mancat la McDonald’s, in gara si la 7 am am luat metroul spre magazinul Unirea, unde urma sa ne intalnim cu Bloggerul. Dar mai intai ne-am intalnit cu Piticu. Alaturi de care l-am asteptat pe Bloggerul, care-a sosit pe la 8:30 intr-un Hummer H3, un adevarat aspirator de priviri de vreo 7-8 metri lungime, dotat cu bar, canapele de piele si televizor LCD. A fost pentru prima data cand am calatorit cu limuzina si, desi la inceput mi s-a parut destul de incomod, mai ales pentru c-aveam tendinta de a ma ridica in picioare, dupa cateva minute m-am obisnuit… Mi-a placut sa fiu in centrul atentiei, desi in spatele geamurilor fumurii, pe care scria www.bloggerul.ro…
La Howard Johnson am ajuns dupa 20 de minute de trafic bucurestean. Bineinteles ca la sosire toti ochii erau atintiti catre limuzina din care-am coborat, alaturi de ceilalti trei bloggeri. La 9:30 de minute a inceput Webstock 2008, un eveniment organizat impecabil, caruia o sa-i dedic mai multe insemnari in curand.